Cum a început totul

O pivniță plină de ciclide

Totul nu a început cu koi, ci în pivnița casei părinților mei. Încă din copilărie și apoi ca adolescent am crescut acolo pești ornamentali: ciclide din lacul Tanganica, specii sud-americane, discus. O parte dintre ei au ajuns în Japonia prin comerțul angro. Aceasta a fost prima mea legătură cu țara în care aveam să călătoresc mai târziu de peste o sută de ori.

Pe mine m-au atras întotdeauna peștii ale căror forme de crescătorie pot fi modelate. La discus, drumul duce de la exemplarul brun cu puține linii, prin cel pe jumătate liniat, până la peștele complet liniat. Dacă liniile devin tot mai late, la final rezultă un pește complet albastru. Exemplare liniate continuu există și în natură; ele se numesc Royal Blue. Un timp, în plus, roșul a fost la modă: din anumite zone de pescuit, mai întâi Alenquer, apoi Curipera, veneau discus bruni cu o proporție foarte mare de roșu, iar din ei se încerca obținerea unor pești roșii uniform.

Să transform peștii după propria mea viziune, să-i înmulțesc și să-i răspândesc – asta m-a atras mereu.

Koi în apa de răcire a fabricii de lactate

Primii koi i-am văzut la asociația de acvaristică Hottonia din Darmstadt, una dintre cele mai vechi asociații de acvaristică din Germania, înființată în 1897. Sunt membru acolo încă din tinerețe, până astăzi. Koi înotau în iazuri exterioare, prin care curgea apa de răcire a fabricii de lactate vecine. Nu am fost entuziasmat. Pentru mine erau ceva de genul peștilor aurii: colorați, arbitrari, mutații de culoare. Nu mi-a plăcut.

Apoi am stat de vorbă cu un membru al asociației, căruia îi aparțineau peștii, iar el mi-a arătat animalele lui: Showa, acolo Sanke, Kujaku, Chagoi. L-am întrebat de ce le-a dat peștilor săi nume japoneze. Le-ar fi putut la fel de bine numi Klaus, Dieter și Kurt. „Nu, nu”, a spus el, „este desenul de pe animale.” Dacă un pește este roșu-alb și roșul este distribuit într-un anumit fel, este un Kohaku. Dacă dedesubt se află negru, este un Showa sau un Sanke.

Un popor care crește copaci în vase

În acel moment mi s-a stârnit interesul. Un popor care ține copacii mici și joși în vase și totuși le dă înfățișarea unui copac străvechi aplică același principiu la pești. Colorația lor urmează o regulă, ei trebuie să facă o anumită impresie și să se impună ca artă, evaluați după calitatea pielii, constituția corpului și mărime.

Mai puțin de un an mai târziu, în Japonia

Chiar în aceeași săptămână am cumpărat primele cărți și, în câteva săptămâni, am citit tot ce exista în germană despre koi. Cred că nici un an mai târziu eram deja în avion spre Japonia, ca să văd totul la fața locului.

Pe scaunul din dreapta față stătea domnul Takahashi din Chiba, unul dintre cei mai cunoscuți agenți de koi ai vremii sale. La volan se afla un tânăr de nouăsprezece ani, Takehiro Furuya, iar în spate doi comercianți germani. Așa am pornit, într-un mic minivan, din Chiba prin Tokyo și Nagoya până la Hiroshima și Fukuoka, de la un capăt la altul al Japoniei. Pe tânărul șofer l-am regăsit ani mai târziu la Dainichi.

Astăzi

Nici până în ziua de azi nu cresc eu însumi koi de reproducție. Cumpăr peștii în Japonia și îi cresc aici, în Germania. Puieții provin de la Dainichi Koi Farm, iar eu îi aleg împreună cu Shigeru Mano.

Până aici drumul a fost lung. Primul nostru proiect, un iaz natural în Hessa, a eșuat din cauza normelor de mediu și a lipsei acordului comunei. În Mecklenburg-Pomerania Occidentală am reușit să ne stabilim, iar astăzi acolo este ceva ca acasă pentru noi.