Un mic ghid de călătorie pentru pasionații de koi: ce se mai poate trăi în Niigata în afară de koi, povestit de-a lungul anului.
Focuri de artificii la Katakai-Matsuri, în Ojiya.
Când profesorul Harry Palm m-a întrebat ce i-aș putea arăta în călătoria noastră comună în Japonia din septembrie 2026, peștele a trecut firește pe primul loc: acvacultura, crescătorii, mudponds din munți. Dar cine vine pentru prima dată în Niigata ar trebui să vadă și ceva din țară. Așa că m-am uitat pe site-ul orașului Ojiya și pe pagina hotelului nostru. Acolo am dat mereu peste aceleași trei evenimente: festivalul de baloane, lupta de tauri și marele foc de artificii.
Pe drum s-a adăugat un al patrulea. Peste tot în munți se aflau rastele pe care se usucă snopii de orez, iar Harry voia să știe ce rost au. Răspunsul ne-a dus în plină iarnă, la un foc la care copiii prăjesc calmar. Din aceste patru povești a ieșit acest mic ghid de călătorie. El urmează anul, căci fiecare dintre aceste sărbători are timpul ei. Cine călătorește în Niigata ca pasionat de koi își poate planifica drumul în funcție de el.
După recolta de toamnă, fermierii din Niigata își atârnă snopii de orez pe rastele înalte din stâlpi de lemn, prăjini și frânghii, adesea între cedri bătrâni, la marginea câmpurilor în terase. Acolo snopii se usucă încet la aer, împreună cu boabele. Abia apoi se treieră, iar ce rămâne sunt paiele.
Aceste paie erau odinioară o materie primă valoroasă. În imaginile vechi cu munca în câmp se văd țăranii în pelerine de ploaie din paie de orez. Și până în ziua de azi se construiește din ele, iarna, ceva cu totul special.
De Micul An Nou, pe la mijlocul lui ianuarie, satele construiesc din paie de orez conuri uriașe, ca un brad imens făcut din paie. În Niigata, acest foc se numește de obicei Sai-no-Kami. În el se ard decorurile de Anul Nou și se cere sănătate pentru anul care vine. Pentru mine are și ceva din carnavalul nostru: se alungă iarna, iar tot satul se adună.
Când conul este aprins, se ridică mai întâi un fum alb des, apoi flăcările țâșnesc prin el, iar la final întregul se prăbușește.
Apoi vine momentul pe care l-au așteptat copiii: pe prăjini lungi de bambus țin calmar uscat deasupra jarului și îl prăjesc, ca la noi pâinea pe băț.
La sfârșitul lui februarie, deasupra câmpurilor înzăpezite din Ojiya se ridică baloane colorate cu aer cald. Festivalul de baloane există din 1977. Echipele participă totodată la un concurs în care scopul este să aterizeze cât mai aproape de o țintă.
Fotografiile mele de acolo au apărut cu totul întâmplător. M-am oprit la un Seven-Eleven ca să iau o cafea, iar de cealaltă parte a străzii coborau baloanele. M-am uitat o vreme, am făcut câteva poze și am mers mai departe. Așa e Japonia: lângă stâlpul electric cu firma supermarketului plutește deodată un balon deasupra zăpezii.
Pe 9 și 10 septembrie, satul Katakai din Ojiya își sărbătorește festivalul de toamnă la altarul Asahara, iar din el face parte unul dintre cele mai celebre focuri de artificii din Japonia. Încă din perioada Edo, artificiile sunt aduse altarului ca ofrandă. Am fost invitat acolo în 2017 și, pentru mine, este campionatul mondial al focurilor de artificii.
Tot satul construiește pe un teren liber o tribună uriașă. Fiecare proiectil costă o mică avere și este de aceea, de cele mai multe ori, donat de o firmă sau de o asociație. Înainte de fiecare lansare, crainicul anunță cine l-a donat. De jur împrejur apare un mic bâlci, iar deasupra tuturor plutește muzică de sărbătoare, cu cântec și tobe. O atmosferă grandioasă, tipică pentru vechea Japonie.
Katakai este celebru pentru bomba sa de patru shaku, un proiectil de artificii cu diametrul de peste un metru și douăzeci și o greutate de circa 420 de kilograme. Pe cer se deschide într-o floare de aproximativ 800 de metri. Pe panoul de lângă această bombă scrie: cea mai mare din lume.
În septembrie 2026, sezonul artificiilor se încheiase deja. De aceea i-am arătat lui Harry Palm bombele expuse. A fost complet fascinat, a făcut fotografii, iar după aceea i-am trimis pozele mele de la lansări.
Din păcate, Harry a ratat în septembrie lupta de tauri, am ajuns prea devreme. I-am arătat totuși mica arenă din pădure, de deasupra fermei de koi Shinoda. Credea că la o luptă de tauri curge sânge. Aici nu e așa. Taurii se împing doar cap în cap. În Yamakoshi, asta se numește tsunotsuki, „lovire cu coarnele”, iar fiecare luptă se încheie la egalitate, înainte ca vreun animal să fie rănit.
Lupta de tauri s-a născut din munca de la țară. Odinioară, țăranii își arau ogoarele de orez cu boi. Potrivit tradiției, încă de acum aproximativ o mie de ani, taurii erau puși să se înfrunte în săptămânile liniștite dintre plantat și recoltat, se făceau pariuri, iar de aici a ieșit sportul de azi. Solul umed și moale al arenei amintește și astăzi de un câmp de orez. În Japonia, lupta de tauri este protejată ca important bun cultural popular imaterial.
Majoritatea crescătorilor de koi de aici țin și tauri, nu doar Shinoda. Își duc animalele la arenă cu camionul pentru transportul vitelor. Acolo se întrec satele din regiunea muntoasă, iar podoaba de pe capul taurilor arată culoarea satului. Fiecare echipă stă în arenă cu taurul ei, pentru localitatea sa. Circulă o sticlă de sake, oamenii își fac curaj, iar seara fiecare taur se întoarce în grajdul lui de acasă. Totul este foarte sătesc și foarte frumos de privit.
Trei arene se află aici aproape una de alta. Pe lângă cea mică din pădure, există una mai mare, de cealaltă parte a muntelui, în Yamakoshi, unde vin și autocare cu turiști din Tokyo. După marele cutremur din 2004, lupta de tauri a fost suspendată acolo o vreme. Faptul că are loc din nou este pentru oameni un semn al reconstrucției.
O zi de luptă este o sărbătoare pentru tot satul, iar copiii sunt și ei prezenți.
Cine călătorește ca iubitor de koi pe la crescătorii din munți ar trebui să întrebe despre următoarea zi de luptă. Arenele se află chiar în inima țării koi.
Ce am trăit în aceeași călătorie la Torazo și în cea mai mare fermă de păstrăvi de pe uscat din Japonia, povestesc aceste articole. Iar despre ce am vorbit eu și Haaki înainte de călătorie, se vorbește în episodul 32.
Deutsch Deutsch 
Nederlands
English
Français
Italiano
Español
Português
Română
Polski
