De la iazul cu folie până în Zeeland

Un iaz în grădina părinților

Bram mi-a atras atenția încă de timpuriu ca un tânăr deosebit de talentat. Pe când era încă elev, cu mult înainte de bacalaureat, i s-a permis să amenajeze în grădina părinților un mic iaz pentru koi. Tatăl său i-a lăsat mână liberă. Am văzut mai târziu acel iaz: un iaz cu folie cât se poate de obișnuit, nu un iaz de paradă cu filtru cu tambur.

Dar tocmai acolo i s-au ivit întrebările care nu i-au mai dat pace. Cum fac ca un pește să supraviețuiască? Cum trebuie să fie tehnica pentru ca el să găsească un mediu în care poate trăi? Bram spune chiar el că acest iaz de grădină l-a ajutat să înțeleagă ce vrea să facă din viața lui. Cu câțiva ani înainte de bacalaureat, direcția îi era deja clară.

După bacalaureat a plecat direct la Wageningen și a studiat acvacultura. La un moment dat și-a dat seama că peștii ornamentali coloraţi nu l-ar împlini singuri și că în piscicultură există sarcini și mai mari.

Toamna 2012, Dainichi

Bram și-a făcut stagiul de nouă luni la Dainichi Koi Farm, în Japonia. În ultima lui săptămână ne-am cunoscut mai bine, iar în octombrie 2012 ne-am aflat pentru prima dată împreună în iaz, la recoltarea unor Kohaku mari. Cum s-a ajuns la asta, povestesc în articolul despre Dainichi.

Cărți vechi, o pistă de bowling și un seminar lângă Lyon

Am rămas în legătură. În 2013, Bram m-a întrebat dacă l-aș însoți la seminare în Franța. Bineînțeles că am vrut. Pe atunci nu avea încă mașină, așa că l-am luat de la universitatea din Wageningen. În bagaj aveam un cadou pentru el: un set de cărți foarte vechi ale câștigătorilor Shinkokai, dinainte de 1970, însemnări vechi despre Japonia și koi-ii ei. M-am gândit că l-ar interesa.

Seminarul a avut loc lângă Lyon. Eram cazați într-un fel de hotel de autostradă, iar seara nu prea știam la început ce să facem acolo. Apoi am descoperit că barul avea o pistă de bowling. Lui Bram și mie ne place amândurora competiția, așa că o seară nevinovată s-a transformat într-o singură întrecere: cine e mai bun. Așa a fost de fapt mereu între noi: găseam întotdeauna ceva prin care să ne măsurăm forțele.

Colaborator din prima oră

După o perioadă la o fermă de somon din Danemarca, Bram a ajuns la Kingfish Zeeland. Ce l-a atras acolo: a putut intra în proiect când designul instalației încă nu era stabilit și a putut contribui la conturarea ei de la bun început. Astăzi este acolo director de producție.

Kingfish Zeeland se află în Kats, în provincia olandeză Zeeland, pe Oosterschelde. Instalația a fost inaugurată în 2018 și crește, într-un circuit de apă de mare, yellowtail kingfish, un pește cunoscut în Japonia sub numele de hiramasa. Potrivit companiei, peștii cresc fără antibiotice, electricitatea provine în întregime din surse regenerabile, iar instalația poate produce astăzi aproximativ 4.000 de tone pe an.

Trei magazine Ikea, trei turbine eoliene

În ianuarie 2024 l-am vizitat pe Bram în Zeeland. Imaginați-vă instalația ca pe trei magazine Ikea unul lângă altul, iar în fața fiecăruia stă o turbină eoliană mare. Cel mai mult m-a impresionat cât de sigur este construit totul. Pentru cazul în care se întrerupe curentul, sunt pregătite mai multe generatoare de rezervă, iar în fața ușii se află un rezervor mare de oxigen. Un sfert de oră fără curent, și peștii ar fi pierduți. De aceea, în schimburi sunt mereu prezente trei-patru persoane, cel puțin una pentru pești și una pentru partea electrică și tehnică.

Tratarea apei se întinde pe trei niveluri. Filtrele cu picurare și schimbătoarele de gaze funcționează acolo în același timp ca skimmere de proteine. Spuma care se formează astfel este aspirată în partea de sus, iar la nivelul cel mai de sus te strecori, la propriu, târâș prin skimmer.

La scară mică, exact la fel

Multe dintre acestea le cunosc din propria noastră instalație, doar că la scară mai mică. Și la noi se află un rezervor mare de oxigen în fața ușii, iar circuitele noastre de apă sunt alimentate cu oxigen pur, nu doar cu aer. Fiecare dintre sistemele noastre de apă are o alarmă care sună la întreruperea curentului sau la defectarea instalației. Alarma o aud până în dormitor; sunt, ca să zic așa, propria mea supraveghere a curentului de rezervă. Și mereu este cineva acolo: când sunt în Japonia, Kerstin, care conduce la noi expedierea și relațiile cu clienții, doarme sus, în locuința mea, aude alarmele prin ferestrele de mansardă și îi sună pe colegi.

Instalațiile precum cea a lui Bram sunt pentru noi un model. Marile exploatații profesionale arată ce este posibil în tratarea apei, iar noi ne uităm mereu ce putem prelua din ele în lumea noastră. Nu este chiar simplu, pentru că Bram lucrează cu apă de mare, iar noi cu apă dulce, și unele lucruri care funcționează bine în apa sărată sunt mult mai dificile în apa dulce. Pentru asta dezvoltăm soluții proprii și continuăm să lucrăm la ele. Și Bram însuși și-a transmis experiența mai departe: a participat la proiectarea marii ferme de păstrăvi a FRD Japan, așa cum povestesc în articolul despre FRD Japan .

Știuci în regiunea lacurilor

Bram este un pescar pasionat. Își petrece vacanțele acolo unde se pescuiește deosebit de bine. Iar regiunea lacurilor din Mecklenburg, de la noi, este un fel de cămin european al știucilor mari. Așa că vine încoace și din acest motiv.

Rareori a ieșit totuși ceva din asta. Când era prea furtună, când barca mea nu voia să coopereze. Iar o dată m-am împotmolit cu camionul chiar în locul unde lăsasem barca la apă. Bram a ieșit atunci pe apă cu Haaki, un bun prieten de-al meu și el un pescar înzestrat, iar eu am rămas pe mal.

Între pescari este oricum o întrecere. Dar la pescuitul de știucă contează mai mult colaborarea: barca, locul de pescuit și vremea trebuie evaluate corect împreună.

Cred că o mare parte dintre pescari sunt pur și simplu curioși să afle ce se ascunde sub suprafața apei. Căutarea necunoscutului, ademenirea la suprafață a ceea ce pândește acolo jos – aceasta este pasiunea pescarului. Și poate că este tocmai cea care l-a cuprins pe Bram, ca băiat, la iazul lui mic cu folie.